Despre fumusețea oameniilor cu suflet bun…

Credeți în bunătatea oamenilor?

Eu cred că există un început în toate, chiar și în regăsirea încrederii în oameni.

Mi se întâmplă deseori să mă uit la oamenii pe care îi văd trecând pe lângă mine. Unii au o privire tristă, alții zâmbesc… unii se uită insistent înapoi, alții își feresc privirea. Cu toate acestea, sunt puțini oamenii care zâmbesc.

Oare de ce? De ce ne-am pierdut din frumusețea de a zâmbi?

Ne-am lăsat sfâșiați de tumultul vieții moderne. În secolul vitezei, ne grăbim oriunde și nu ajungem nicăieri. Ne grăbim să creștem, să trăim din plin tot ce ne oferă adolescența și tinerețea, ne grăbim să ajugem adulți respectați cu familie și cu o funcție bine văzută… ne grăbim să plecăm în vacanțe de vis (pentru care sacrificăm timpul petrecut cu familia în restul anului). Ne neglijăm părinții, ne săturăm de atâta muncă, devenim „acri” și așteptăm pensia pentru a ne putea bucura de viață… Astfel îmbătrânim fără să ne păstrăm zâmbetul pe buze și, nemulțumiți, ne pierdem omenia.

Ne e greu să zâmbim și să fim oameni cu suflet bun. În ultimul timp mi-am pierdut și eu zâmbetul, m-am lăsat prinsă în viteza vieții moderne. Însă, într-o întâlnire cu un prieten de suflet (un om cu un zâmbet frumos), fondatorul asociației „Social Chair”, s-a născut o dorință, aceea de a oferi oamenilor zâmbete, socializare și exemple de oameni buni…

Din momentul în care ideea Social Chair a început să prindă contur, m-am gândit mai profund la momentul în care eu am primit ajutor. De aceea, sper ca împreună să putem oferi cât mai multe zâmbete și să devenim oameni mai buni, zâmbitori 🙂

Dacă îți dorești să ni te alături, o poți face, completând formularul de înscriere, din rubrica „Devino voluntar”.

Am să vă povestesc pe scurt întâlnirea mea cu bunătatea unui necunoscut.

Un om întâlnit întâmplător, în urmă cu mulți ani, m-a întrebat care e dorința mea cea mai mare. La acel moment visam la un scaun rulant electric, fiind o persoană cu handicap fizic.

După scurt timp am primit acel lucru mult dorit. Acest om mi-a schimbat viața (fără a exagera în niciun fel. L-am întâlnit o singură dată în viață, însă impactul a fost atât de mare încât bunătatea lui m-a atins. Acum, când mă gândesc la el, îmi dau lacrimile și întotdeauna voi avea o rugăciune spusă pentru el în adâncul sufletului.

Credeți că a avut ceva de câștigat din gestul lui?

Nu! N-a facut-o pentru publicitate, n-a așteptat ceva în schimb, n-a avut o obligație în vreun fel. E un simplu om bun, din străinatate (Irlanda). Nu ne-am mai văzut din 2008. Mai vorbim prin email, rar și la telefon. Ne scriem din trările vieții fiecăruia, deși sunt între noi multe diferențe (de vârstă, cultură, educație). Nu contează diferențele cât timp nu ne-am pierdut din omenie și ne putem zâmbi din suflet.

Prin ajutorul pe care fiecare dintre noi poate să-l ofere, putem deveni oameni buni la care cineva se va gândi cu mult drag, precum o fac eu cu acel om frumos, cu suflet bun. Împreună putem schimba viața unui om care n-a avut „norocul” (dacă-i putem spune așa), de-a avea abilitatea mersului. Pentru oamenii aflați în scaunul rulant picioare le sunt roțile. Credeți-mă pe cuvânt, scaunul rulant e foarte important!

Statul român oferă „posibiliatea” achiziționării unui scaun rulant o dată la 5 ani, prin Casa de Asigurări de Sănătate (CAS), prin decontarea sumei de 1.263,66 lei. Restul sumei trebuie achitată din buzunar de către fiecare persoană în parte (prețul scaunelor rulante este cu mult peste prețul decontat), iar dacă ai ghinionul ca scaunul rulant să se strice, ești pe cont propriu, având dreptul să-ți cumperi altul doar după 5 ani.

Persoana adultă cu handicap grav (dependentă de scaunul rulant) primește din partea statului român, în condițiile Legii 448/2006, îndemnizație lunară în cuantum de 234 lei și un buget personal complementar lunar în cuantum de 106 lei, în total 340 lei. Din banii aceștia o persoană cu handicap grav trebuie să se descurce lunar. Pentru restul grupelor (accentuat, mediu, ușor) sumele sunt și mai mici. Eu știu exact sumele pentru persoanele cu handicap grav pentru că și eu sunt în aceeași situație.

Întrebarea este: cum te poți descurca cu acești bani? Să cumperi alimente, medicamente și un scaun rulant… e imposibil!

Importanța scaunului rulant adaptat nevoilor utilizatorului e esențială!

Sunt mai multe tipuri de scaune rulante:

• Cele active (pentru cei care au memberele superioare apte pentru manevrarea lui);
• Cele de poziționare (pentru cei care au nevoie de personalizarea scaunului prin reglarea spătarului, suportului de picioare, adâncimea șezutului, tetiera, centurile, perna abductoare etc). Aceste scaune rulante se acționează manual;
• Cele ortopedice (sunt antrenate manual de către utilizator sau însoțitor);
• Cele electrice (sunt indicate pentru cei cu mobilitatea redusă, se acționează mecanic cu ajutorul unui joystick, se alimenteză prin acumulatori și oferă o independență mare).

Scaunele rulante trebuie alese în funcție de mai multe criterii, spre exemplu:

• Tipul de afecțiune;
• Dimensiuni (lățime scaun, lungime, înălțime, greutate etc);
• Materialele din care a fost confecționat;
• Accesorile de care dispune;
• Mijlocul de transport în care va fi transportat scaunul rulant și multe alte lucruri.

V-am prezentat doar o parte din ceea ce trebuie luat în considerare în momentul achiziționării unui scaun rulant, din păcate cel mai mare impediment este factorul financiar, multe persoane nu-și permit “luxul” de a avea un scaun adaptat nevoilor lor, iar primul pas spre o viața socială este independeța deplasării (parc, teatru, cumpărături etc).

Împreună putem deveni oameni buni, donând în secțiunea special creată DONEAZĂ.  Poți alege să redirecționezi impozitul pe venit de 2%, completând formularul pe care-l poți descărca de pe site sau pentru donații mai generoase, direct în contul asociației Social Chair.

Dacă vrei să te alături unei cauze o poți face donând direct în pagina cauzei respective.

Oamenii buni zâmbesc din suflet, nu doar apropiaților ci și unor necunoscuți. Eu cred că acei oameni sunt cu un pas mai aproape de Dumnezeu și de ce-a vrut El să însemnăm noi, oamenii…